Introducere

Dragi pǎrinţi si tutori, Ne bucurǎm cǎ oferta noastrǎ v-a atras atenţia. Asta înseamnǎ cǎ faceţi parte dintre adulţii care doresc sǎ le fie alǎturi copiilor şi sǎ îi îndrume pe parcursul procesului de maturizare, inclusiv în ceea ce priveşte educaţia sexuală. În acest sens, dorim sǎ vǎ venim în ajutor, întrucât puţini adulţi au învǎţat cum sǎ vorbeascǎ despre subiecte precum corpul, iubirea, sexualitatea sau identitatea. Fiecare persoanǎ are propriul sǎu „bagaj de cunoștințe” în domeniul educației sexuale – un bagaj mai plin sau mai gol, în funcţie de experienţele proprii.

Intenția noastră este de a vă ajuta sǎ umpleţi „compartimenteleˮ bagajului dumneavoastrǎ pentru a putea răspunde la întrebǎrile pe care copiii le vor avea pe parcursul copilǎriei şi adolescenţei şi cu care, probabil, vor veni la dumneavoastră doar dacǎ observǎ cǎ primesc și rǎspunsuri.

Chiar dacǎ la grǎdiniţǎ și/sau la şcoalǎ copiii au alǎturi oameni implicaţi, care le oferǎ o educaţie potrivitǎ vârstei lor, primele persoane spre care ei se vor îndrepta atunci când vor avea nelǎmuriri sau întrebǎri sunteți dumneavoastră, în calitate de membri adulţi ai familiei. Dumneavoastrǎ sunteţi cei care alegeţi sǎ denumiţi, încă de când copilul este mic și îl înfășați, toate sau doar unele pǎrţi ale corpului, cei care rǎspundeţi unor eventuale întrebǎri legate de sexualitate cu „eşti încǎ prea mic ca sǎ înţelegi astaˮ sau, dimpotrivă, cu „este o întrebare interesantǎ, trebuie sǎ mǎ gândesc cum sǎ îţi explicˮ.

Cu cât începeţi mai devreme sǎ abordaţi subiectele „corpulˮ, „iubireaˮ, „relaţiileˮ, „sexualitateaˮ şi „identitateaˮ ca pe niște teme ce fac parte din viaţa cotidianǎ, cu atât va fi mai uşor, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copil. Discuţiile izolate pe un astfel de subiect devin cu atât mai jenante cu cât copiii sunt mai mari, iar adulții și copiii respiră adesea uşuraţi la sfârşitul unui astfel de dialog. Este de preferat sǎ vǎ însoţiţi constant şi cu blândeţe copiii în acest proces de cunoaştere. Copiii care au descoperit cǎ pot veni cu întrebǎrile lor la dumneavoastrǎ şi cǎ primesc rǎspunsuri serioase şi corecte din punct de vedere știinţific, vǎ vor şi adresa mult timp întrebǎrile pe care le au.

Fiecare pǎrinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru copilul sǎu, de aceea este cu atât mai important sǎ luaţi în serios eventualele atitudini negative referitoare la educaţia sexuală, atitudini născute din propria experienţă sau influențate de mass-media. Dorim sǎ vǎ oferim posibilitatea de a vǎ confrunta cu ele.

Educaţia sexualǎ este o componentǎ importantǎ a abuzului sexual, deoarece ea le pune copiilor la dispoziţie cuvinte şi informaţii cu ajutorul cǎrora aceştia pot verbaliza, comunica şi descrie ceea ce s-a întâmplat într-o situaţie neplǎcutǎ. Nu este nevoie sǎ vǎ faceţi griji cǎ, oferindu-le o educaţie sexuală blândǎ şi adaptatǎ vârstei, îi copleşiţi pe copii sau le rǎpiţi „inocențaˮ. Neştiinţa este cea „îndepărtatăˮ prin oferirea de informaţii. Între cele două există o diferenţǎ semnificativǎ.

Din perspectiva diferenţei de gen, copiii sunt încǎ de la început fiinţe sexuale, nu doar din momentul în care intrǎ la pubertate. Sexualitatea copilului nu trebuie însǎ comparatǎ cu sexualitatea adultului, cea dintâi caracterizându-se cu precǎdere printr-o curiozitate jucǎuşǎ, copilǎreascǎ. Comportamente observabile pot fi, de exemplu, explorarea copilǎreascǎ a corpului, curiozitatea de a vedea şi dorinţa de a arǎta, precum şi adresarea unor întrebǎri. Copiii devin destul de curând interesaţi de diferenţele dintre genuri, dar şi de modul în care au venit ei pe lume.

Rǎspunsurile corecte din punct de vedere ştiinţific şi adaptate vârstei nu „sexualizeazǎˮ copiii, ci le pun la dispoziţie cuvinte pentru a exprima şi a descrie ceea ce observǎ sau trǎiesc. Educaţia sexualǎ contribuie astfel la consolidarea încrederii în sine şi îi protejeazǎ pe copii de abuzuri, ei recunoscând mai rapid şi mai uşor comportamentele sau acțiunile nepotrivite.

Dar ce se întâmplǎ cu copiii care par sǎ nu aibǎ întrebǎri? Este posibil ca întrebǎrile lor sǎ nu fi fost „auziteˮ sau sǎ fi fost considerate nepotrivite pentru vârsta copilului. Copiii au „antene” foarte fine şi ştiu spre cine sǎ se îndrepte atunci când au întrebǎri. În momentul în care setea lor de cunoaştere nu este satisfǎcutǎ de cǎtre adultul căruia i s-au adresat, ei gǎsesc rapid alte modalitǎţi de a afla rǎspunsul (fraţii mai mari, internetul...). O carte pe aceastǎ temǎ sau un site web sunt întotdeauna modalitǎţi potrivite pentru a o introduce. Important este însǎ ca dumneavoastrǎ sǎ vă faceți timp pentru a verifica dacǎ reprezentǎrile, imaginile, filmele, dar şi limbajul sunt potrivite pentru copilul dumneavoastrǎ.

Niciun adult nu va reuşi sǎ evite sǎ „facǎˮ, într-un mod sau altul, educaţie sexualǎ: aceasta începe încǎ din primele luni de viață ale bebeluşului, odatǎ cu numirea pǎrţilor corpului acestuia. Felul în care veţi rǎspunde mai târziu la întrebǎri şi disponibilitatea de a rǎspunde vor transmite copilului poziţia şi valorile dumneavoastrǎ. Orice discuţie pe subiectele pe care le regǎsiţi în aceastǎ carte este strâns legatǎ de valorile dumneavoastrǎ, pe care le transmiteţi și copilului. Prin urmare, este util sǎ vǎ gândiţi din timp la aceste valori.

Opriţi-vă pentru un moment şi reflectaţi: când, cum şi unde aţi primit dumneavoastrǎ rǎspunsuri legate de acest subiect? Ce teme au fost abordate? Ce teme au fost lǎsate la o parte şi de ce? Cum ar fi putut sǎ fie mai bine? Aţi avut parte de educaţia sexualǎ pe care o doriţi pentru copilul dumneavoastrǎ? Nu? Atunci experienţa dumneavoastrǎ este asemănǎtoare cu cea a majoritǎţii dintre noi. Vestea bunǎ este însǎ urmǎtoarea: Dumneavoastrǎ puteţi face asta mai bine! Şi exact în acest sens dorim sǎ vǎ venim în ajutor.

Asta nu înseamnǎ cǎ trebuie sǎ deveniți expert în acest domeniu. Luaţi-vǎ un timp de gândire în cazul în care copilul vă întreabǎ ceva, iar dumneavoastrǎ nu gǎsiţi imediat un rǎspuns potrivit pentru vârsta lui. Fiţi sincer, explicându-i, de exemplu, copilului cǎ doriţi sǎ îi oferiţi un rǎspuns cât mai bun. Cautaţi cǎrţi potrivite pentru fiecare grupǎ de vârstǎ şi/sau încercați aplicaţia noastrǎ.

Dar de ce atât de devreme?

• Deoarece copiii devin foarte devreme interesați de diferențele de gen. Nu este vorba aici doar de băieți și fete, ci de perceperea unei varietăți de aspecte feminine și masculine.
• Deoarece copiii își doresc să afle de unde „vin”.
• Fiindcă cei mici preiau de la grădiniță sau de la școală cuvinte din sfera educației sexuale, dar nu le folosesc corespunzător.
• Deoarece, prin intermediul mass-media (de la afișe publicitare la reclamele de la televizor sau pornografia din mediul online), copiii se confruntă foarte devreme cu conținuturi sexualizate și nu este deloc de dorit ca primul lor contact cu această temă să fie pornografia.
• Deoarece cunoașterea contribuie la formarea copiilor atunci când ei se întâlnesc în viața de zi cu zi cu diversitatea de gen. Copiii acceptă diversitatea/modurile de viață diverse dacă știu despre ele, iar această atitudine este importantă pentru o bună conviețuire în societatea noastră.
• Deoarece tinerii care au avut parte de o educație sexuală potrivită își încep viața sexuală mult mai târziu, întrucât știu în general ce îi așteaptă și nu cedează presiunii grupului. Copiii devin competenți și sunt mai responsabili în ceea ce privește iubirea, sexualitatea și relațiile.
• Deoarece copiii care au avut parte de o bună educație sexuală sunt mai bine protejați de abuzurile sexuale: au în vocabular nume pentru toate părțile corpului lor (pot astfel descrie dacă li s-a întâmplat ceva, de exemplu, dacă o altă persoană le-a mângâiat organele genitale) și știu că sexualitatea este ceva propriu tinerilor și adulților, și asta doar dacă acțiunea este consimțită de ambii parteneri. Știu așadar că nu este permis să faci asemenea lucruri cu copiii.
• Deoarece educația sexuală este una dintre principalele componente ale prevenției abuzului sexual asupra copiilor. Agresorii provin în mare măsură din mediul social apropiat, astfel că o avertizare a copiilor împotriva „străinilor care le vor răul” nu este mereu de folos.

Este, de altfel, în regulă dacă cei mici, nefiind obișnuiți să vorbească despre aceste lucruri, se simt jenați atunci când este abordat subiectul. Au voie să chicotească! Și mai au voie să considere unele lucruri „scârboase”. Încurajați aceste sentimente ale copiilor, explicându-le clar: „Nici nu îți poți imagina atunci când ești copil că astfel de lucruri pot fi plăcute – nimănui nu îi este permis să facă asemenea lucruri cu copiii!” Așa ați îmbinat – fără să speriați copilul – prevenția abuzului sexual asupra copiilor cu o discuție din sfera educației sexuale.

Ce rol joacă dezvoltarea psihosexuală?

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Unii copii pun întrebări din sfera educației sexuale mai devreme, alții abia mai târziu. Acest lucru se întâmplă, de altfel, și cu teme din alte domenii, față de care copiii devin interesați pe parcursul dezvoltării lor. Dacă sunteți alături de copilul dumneavoastră, îl ascultați și urmăriți îndeaproape interesul său pentru un subiect sau altul, veți fi în măsură să recunoașteți momentul potrivit pentru abordarea unei anumite teme. Cu ajutorul cărților sau al altor materiale educative (de exemplu, păpuși cu organe genitale sau puzzle-uri care înfățișează diferite tipuri de familii), puteți aduce aceste teme în universul copilului dumneavoastră în mod firesc.

Acest ghid este structurat pe trei grupe de vârstă, selectate pornind de la Standardele OMS pentru educația sexuală în Europa: 4-6 ani, 7-9 ani și 10-12 ani. Delimitările dintre aceste grupe sunt însă flexibile, orientative, nu toți pașii învățării regăsindu-se obligatoriu la o anumită grupă de vârstă.

În tabelul de mai jos regăsiți schimbările și domeniile de interes caracteristice în linii mari fiecărei grupe de vârstă, precum și tipul de suport parental adecvat. Încadrarea lor într-un anumit interval de vârstă este orientativă, întrucât niciun copil nu corespunde strict unui standard.